Art. 1629: Noţiune

Art. 1164 - Noţiunea; Art. 1166 - Obiectul obligaţiei civile; Art. 1324 - Actul unilateral; Art. 1325 - Efectele nulității; Art. 1603 - Moduri de stingere; Art. 1630 - Proba remiterii de datorie; Art. 1631 - Restituirea voluntară a înscrisului original al creanţei; Art. 1632 - Predarea copiei executorii; Art. 1633 - Remiterea făcută codebitorului solidar; Art. 2512 - Proba şi prezumţiile

Articolul 1629 din Codul Civil definește remiterea de datorie (sau iertarea de datorie) ca fiind un mod voluntar de stingere a obligațiilor, prin care creditorul, în virtutea libertății sale de voință, îl liberează pe debitor de obligația sa. Acest act juridic, care poate fi unilateral (prin renunțarea creditorului la creanță) sau bilateral (prin acordul de voință al părților, tacit sau expres), are ca efect principal stingerea creanței și, implicit, a tuturor garanțiilor și accesoriilor acesteia. Alineatul (2) instituie o prezumție legală relativă (juris tantum), conform căreia remiterea de datorie este totală, în lipsa unei stipulații contrare. Această prezumție implică faptul că orice remitere parțială trebuie dovedită în mod expres de partea care o invocă, iar dovada contrară poate fi făcută prin orice mijloc de probă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.