Art. 1626: Fideiusiunea

Art. 1167 - Moduri de stingere a obligațiilor; Art. 1600 - Noțiunea de fideiusiune; Art. 1622 - Cazuri de extincție a fideiusiunii; Art. 1630 - Confuziunea; Art. 1631 - Alte cazuri de confuziune; Art. 1709 - Confuziunea în cazul ipotecii

Articolul 1626 din Codul Civil reglementează efectele juridice specifice ale confuziunii asupra obligației de fideiusiune, subliniind caracterul accesoriu al acesteia. Norma distinge două situații fundamentale: 1) Când confuziunea intervine între calitățile de creditor și debitor principal, obligația principală se stinge. În virtutea principiului accesorialității, stingerea obligației principale atrage și stingerea obligației fideiusorului, confuziunea profitând acestuia. 2) În situația în care confuziunea are loc între fideiusor și creditor, ori între fideiusor și debitor principal, obligația principală nu se stinge. În aceste cazuri, se stinge doar obligația accesorie (fideiusiunea) prin confuziune, însă datoria principală subzistă, continuând să greveze patrimoniul debitorului principal, respectiv al celui care a reunit calitățile de fideiusor și debitor principal. Această prevedere consolidează ideea că fideiusiunea depinde de obligația principală, dar nu o absoarbe ori o anulează în toate scenariile de confuziune care implică fideiusorul.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.