Art. 1625: Confuziunea şi ipoteca

Art. 1622 - Noțiunea confuziunii; Art. 1623 - Efectele confuziunii; Art. 1624 - Confuziunea și fideiusiunea; Art. 2343 - Noțiunea ipotecii; Art. 2426 - Moduri de stingere a ipotecii; Art. 2428 - Efectul stingerii ipotecii; Art. 2344 - Obiectul ipotecii; Art. 1513 - Condițiile răspunderii

Articolul 1625 din Codul Civil reglementează un mod specific de stingere a dreptului de ipotecă, și anume confuziunea. Aceasta intervine atunci când cele două calități, de creditor ipotecar și de proprietar al bunului grevat de ipotecă, se reunesc în aceeași persoană. Rațiunea juridică este că nimeni nu poate avea o garanție reală asupra propriului său bun, ipoteca fiind un drept real accesoriu care se justifică doar prin existența unei creanțe și a unui patrimoniu distinct pe care o grevează. Prin confuziune, ipoteca se stinge, deoarece scopul ei – acela de a garanta o creanță – devine lipsit de obiect, creditorul devenind proprietar al bunului și putându-și satisface creanța direct din valoarea acestuia. Alineatul (2) introduce o excepție fundamentală, prevăzând posibilitatea renașterii ipotecii. Această dispoziție are rolul de a proteja creditorul ipotecar care, după ce a dobândit proprietatea bunului grevat și, implicit, a stins ipoteca prin confuziune, este ulterior evins din această proprietate dintr-o cauză independentă de voința sa. Astfel, prin renașterea ipotecii, creditorul își recapătă garanția inițială, prevenindu-se o eventuală prejudiciere cauzată de pierderea bunului, dar și a garanției aferente creanței.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.