Art. 1624: Noţiune

Art. 31 - Patrimoniul; Art. 33 - Mase patrimoniale; Art. 1470 - Cauzele de stingere a obligațiilor; Art. 1616 - Reguli generale privind stingerea obligațiilor; Art. 1625 - Confuziunea parțială și confuziunea cu obligații accesorii; Art. 1626 - Efectele confuziunii asupra terților; Art. 1627 - Cazurile speciale de confuziune; Art. 1628 - Retroactivitatea confuziunii; Art. 1629 - Restabilirea obligației; Art. 1599 - Compensarea; Art. 1606 - Novația; Art. 1613 - Remiterea de datorie; Art. 1634 - Imposibilitatea fortuită de executare

Articolul 1624 din Codul Civil definește confuziunea ca fiind un mod de stingere a obligațiilor ce operează de drept (ipso jure) în momentul în care calitățile de creditor și debitor se reunesc în aceeași persoană, în cadrul aceluiași raport obligațional. Rațiunea acestei instituții constă în imposibilitatea juridică de a fi propriul creditor și propriul debitor simultan pentru aceeași obligație. Norma instituie o stingere definitivă a obligației, fără a mai fi necesară vreo manifestare de voință sau formalitate. Al doilea alineat introduce o excepție fundamentală: confuziunea nu operează atunci când datoria și creanța, deși aflate în același patrimoniu, aparțin unor mase de bunuri distincte. Această situație se regăsește, de exemplu, în cazul acceptării moștenirii sub beneficiu de inventar, unde patrimoniul succesoral și patrimoniul personal al moștenitorului rămân separate până la lichidarea datoriilor moștenirii, sau în cazul altor patrimonii de afectațiune specială, așa cum sunt reglementate de lege.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.