Art. 1623: Cesiunea sau ipoteca asupra unei creanţe
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Debitorul care acceptă pur şi simplu cesiunea sau ipoteca asupra creanţei consimţită de creditorul său unui terţ nu mai poate opune acelui terţ compensaţia pe care ar fi putut să o invoce împotriva creditorului iniţial înainte de acceptare.
(2)Cesiunea sau ipoteca pe care debitorul nu a acceptat-o, dar care i-a devenit opozabilă, nu împiedică decât compensaţia datoriilor creditorului iniţial care sunt ulterioare momentului în care cesiunea sau ipoteca i-a devenit opozabilă.
CAPITOLUL III:Confuziunea
Articole Conexe / Referințe
Art. 1613 - Condițiile compensației legale; Art. 1614 - Efectele compensației legale; Art. 1615 - Cazurile în care compensația nu operează; Art. 1616 - Noțiune (cesiunea de creanță); Art. 1618 - Efectele cesiunii între părți; Art. 1619 - Efectele cesiunii față de debitorul cedat și terți; Art. 1620 - Opozabilitatea cesiunii; Art. 1621 - Plata făcută de debitorul cedat; Art. 1622 - Plățile făcute de debitorul cedat anterior notificării; Art. 1624 - Excepțiile pe care le poate opune debitorul cedat; Art. 2407 - Obiectul ipotecii
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 1623 din Codul Civil reglementează incidența instituției compensației în contextul cesiunii sau ipotecii unei creanțe, diferențiind între efectele acceptării de către debitor și cele ale simplei opozabilități. Alineatul (1) stabilește că, în situația în care debitorul acceptă pur și simplu cesiunea sau ipoteca creanței, el nu mai poate invoca împotriva cesionarului (sau creditorului ipotecar) excepția compensației pe care ar fi putut-o opune creditorului inițial înainte de momentul acceptării. Această prevedere protejează noul creditor, consolidându-i dreptul asupra creanței și eliminând riscul compensării cu datorii anterioare între debitorul cedat și creditorul cedent. Acceptarea debitorului, chiar și tacită, este interpretată ca o renunțare la dreptul de a invoca compensația pentru creanțele reciproce preexistente. Alineatul (2) abordează cazul în care cesiunea sau ipoteca nu a fost acceptată de debitor, dar i-a devenit opozabilă (de exemplu, prin notificare). În această situație, dreptul debitorului de a invoca compensația este limitat: el poate opune cesionarului compensația pentru datoriile creditorului inițial care existau înainte ca cesiunea să-i devină opozabilă, dar nu și pentru cele ulterioare acestui moment. Astfel, opozabilitatea unei cesiuni sau ipoteci are rolul de a „îngheța” starea creanțelor susceptibile de compensație, iar orice datorie nouă a creditorului inițial față de debitorul cedat, apărută după momentul opozabilității, nu mai poate fi compensată cu creanța cedată. Articolul 1623 este esențial pentru asigurarea securității circuitului civil și a protejării intereselor noilor dobânditori de creanțe.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol