Art. 1621: Fideiusiunea

Art. 1614 - Noțiunea compensației; Art. 1615 - Condițiile compensației; Art. 1617 - Efectul compensației; Art. 1620 - Obligații nesusceptibile de compensație; Art. 1622 - Solidaritatea și compensația; Art. 2280 - Noțiune fideiusiune; Art. 2293 - Extinderea fideiusiunii; Art. 2294 - Efectele fideiusiunii între fideiusor și creditor; Art. 2298 - Efectele fideiusiunii între debitor și fideiusor; Art. 2301 - Regresul fideiusorului contra debitorului principal

Articolul 1621 din Codul Civil reglementează aplicațiile speciale ale compensației în contextul contractului de fideiusiune, clarificând drepturile și limitele părților implicate. Potrivit alin. (1), fideiusorul (garantul personal) are dreptul de a opune creditorului compensația pentru o creanță pe care debitorul principal o deține împotriva aceluiași creditor. Această dispoziție este o consecință a caracterului accesoriu al fideiusiunii și reprezintă un mijloc de apărare pus la dispoziția fideiusorului, permițându-i să se elibereze de obligația sa prin stingerea creanței principale. Pe de altă parte, alin. (2) stabilește o regulă inversă și complementară: debitorul principal nu poate invoca compensația față de creditorul său pe baza unei creanțe pe care creditorul o are față de fideiusor. Această interdicție subliniază autonomia patrimonială și juridică a fideiusorului față de debitorul principal și protejează poziția creditorului, împiedicând debitorul să profite de relațiile personale dintre creditor și fideiusor pentru a-și stinge propria datorie.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.