Art. 1618: Cazuri în care compensaţia este exclusă

Art. 1616 - Condițiile compensației legale (Codul Civil); Art. 1617 - Momentul la care operează compensația (Codul Civil); Art. 499 - Noțiunea de întreținere (Codul Civil); Art. 514 - Durata obligației de întreținere (Codul Civil); Art. 515 - Modificarea sau încetarea obligației de întreținere (Codul Civil); Art. 525 - Cheltuielile de înmormântare (Codul Civil); Art. 529 - Insesizabilitatea dreptului la întreținere (Codul Civil); Art. 530 - Calculul obligației de întreținere (Codul Civil); Art. 531 - Locul și modalitatea executării obligației de întreținere (Codul Civil); Art. 2106 - Noțiune (depozit) (Codul Civil); Art. 2125 - Noțiune (comodat) (Codul Civil); Art. 729 alin. (3) și (7) - Bunurile urmăribile și cele insesizabile (Codul de procedură civilă)

Articolul 1618 din Codul Civil reglementează cazurile specifice în care compensația legală, ca modalitate de stingere a obligațiilor, este exclusă, chiar dacă, în principiu, condițiile generale prevăzute de lege ar fi îndeplinite. Aceste excepții sunt instituite pentru a proteja interese fundamentale de ordin public, moralitate sau pentru a menține scopul esențial al anumitor operațiuni juridice. Astfel, compensația nu operează atunci când creanța provine dintr-un act săvârșit cu intenția de a păgubi (dol), deoarece ar contraveni principiului bunei-credințe și ar permite validarea unei conduite ilicite. De asemenea, este exclusă compensarea datoriilor care au ca obiect restituirea bunurilor date în depozit sau comodat, aceste contracte fiind bazate pe încredere și implicând o obligație specifică de restituire în natură a bunului primit. O altă excepție vizează bunurile insesizabile, protejând astfel mijloacele necesare existenței debitorului. Interpretarea unitară a acestui articol, în special a lit. c) referitoare la bunurile insesizabile, este crucială în lumina Deciziei ÎCCJ nr. 17/2023. Această decizie permite, în mod excepțional și sub stricta supraveghere a instanței de tutelă, compensarea obligațiilor de întreținere datorate copilului de către părinți, până la limita celei mai mici dintre ele și doar în măsura în care această operațiune nu contravine interesului superior al copilului. Această nuanțare subliniază importanța primordială a interesului minorului în dreptul familiei.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.