Art. 1613: Efectele novaţiei asupra debitorilor solidari şi fideiusorilor

Art. 1609 - Noţiune și forme de novație; Art. 1610 - Novația subiectivă și obiectivă; Art. 1611 - Efectele generale ale novației; Art. 1612 - Novația consimțită de unul dintre creditori; Art. 1443 - Solidaritatea pasivă; Art. 1450 - Efectele relative ale solidarității pasive; Art. 2280 - Noțiunea de fideiusiune; Art. 2288 - Întinderea fideiusiunii; Art. 2293 - Obligația fideiusorului; Art. 2314 - Cauze de stingere a fideiusiunii; Art. 1166 - Noțiunea contractului

Articolul 1613 din Codul Civil reglementează efectele specifice ale novației asupra garanțiilor personale și a pluralității de debitori, adică asupra fideiusiunii și solidarității pasive. Norma instituie, ca principiu, efectul liberator al novației: novația intervenită între creditor și unul dintre debitorii solidari stinge obligația solidară pentru ceilalți codebitori, în timp ce novația încheiată cu debitorul principal are ca efect liberarea fideiusorilor. Această soluție se fundamentează pe caracterul accesoriu al obligației fideiusorului față de cea principală ('accesorium sequitur principale') și pe faptul că novația creează o nouă obligație care o înlocuiește pe cea veche, liberând implicit garanțiile și condebititorii neparticipanți. Totuși, legiuitorul introduce o excepție importantă în alin. (2), care protejează interesele creditorului: dacă acesta a solicitat expres acordul codebitorilor solidari sau al fideiusorilor pentru a fi ținuți de noua obligație, iar aceștia refuză sau nu își exprimă consimțământul, creanța inițială subsistă în privința lor. Această prevedere subliniază importanța acordului de voințe în procesul de novație și previne o liberare automată nedorită de creditor, permițându-i să-și mențină garanțiile în lipsa unui consimțământ expres la noua obligație.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.