Art. 1612: Mijloacele de apărare

Art. 1247 - Nulitatea absolută; Art. 1248 - Nulitatea relativă; Art. 1470 - Cesiunea de creanță. Noțiune; Art. 1560 - Preluarea datoriei. Condiții; Art. 1609 - Novația. Noțiune; Art. 1610 - Felurile novației; Art. 1611 - Novația prin schimbarea obiectului sau a cauzei; Art. 1613 - Efectele novației; Art. 1614 - Garanțiile; Art. 1615 - Solidaritatea și indivizibilitatea; Art. 1616 - Novația și fideiusiunea

Articolul 1612 din Codul Civil reglementează un aspect esențial al novatiei prin schimbarea debitorului, clarificând sfera mijloacelor de apărare pe care noul debitor le poate invoca împotriva creditorului. Principiul stabilit este că noul debitor nu poate opune creditorului nici excepțiile personale pe care le avea împotriva debitorului inițial (ex: compensația, confuziunea cu debitorul inițial) și nici excepțiile obiective (ce țin de însăși existența sau validitatea obligației, dar care aparțineau debitorului inițial contra creditorului), precum plata, remiterea de datorie, prescripția. Rațiunea acestei reguli derivă din caracterul novator al operațiunii: obligația inițială se stinge, iar o nouă obligație ia naștere, independentă de vechea obligație, cu un debitor nou. Singura excepție permisă de lege este posibilitatea noului debitor de a invoca nulitatea absolută a actului juridic din care s-a născut obligația inițială. Această excepție se justifică prin gravitatea viciului care afectează actul originar, nulitatea absolută putând fi invocată de oricine are interes și oricând, ea fiind un caz de ordine publică. Prin urmare, chiar dacă obligația inițială a fost 'stinsă' prin novație, temeiul său viciat ab initio poate fi atacat, reflectând caracterul imprescriptibil al acțiunii în constatarea nulității absolute. Această dispoziție subliniază rigoarea juridică a novației și limitele transferului de apărări în contextul reînnoirii raportului obligațional.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.