Art. 1611: Garanţiile creanţei novate

Art. 1603 - Noțiunea novației; Art. 1604 - Tipuri de novație; Art. 1607 - Novația prin schimbare de debitor; Art. 1609 - Efectele novației față de debitorul inițial; Art. 1612 - Novația față de codebitorii solidari; Art. 1613 - Efectele novației față de fideiusori și codebitorii solidari; Art. 2343 - Noțiunea ipotecii; Art. 2364 - Cauzele de încetare a ipotecii; Art. 1179 - Principiul consensualismului

Articolul 1611 din Codul Civil reglementează soarta garanțiilor, în special a ipotecilor, în cazul novației, consacrând principiul că acestea nu urmează automat noua creanță, ci necesită un acord expres. Aceasta reprezintă o derogare de la principiul accesorium sequitur principale, menit să protejeze interesele persoanelor afectate de constituirea garanțiilor. În cazul novației prin schimbarea debitorului, textul impune o dublă exigență a consimțământului: cel al debitorului inițial pentru ca ipotecile să subziste asupra bunurilor sale, și cel al noului debitor pentru ca acestea să se strămute asupra bunurilor sale. Această prevedere subliniază caracterul personal al acordului de grevare a bunurilor. Alineatul (3) abordează situația novației între creditor și unul dintre debitorii solidari, limitând transferul ipotecilor vechii creanțe exclusiv la bunurile codebitorului care își asumă noua datorie, protejându-i astfel pe ceilalți codebitori solidari de extinderea unei garanții la care nu au consimțit.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.