Art. 1610: Proba novaţiei

Art. 1609 - Definiția novației; Art. 1611 - Novația prin schimbarea creditorului; Art. 1612 - Novația prin schimbarea debitorului; Art. 1613 - Novația prin schimbarea obiectului sau a cauzei obligației; Art. 1614 - Efectele novației; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1547 - Proba plății; Art. 2512 - Proba şi prezumţiile; Art. 2514 - Principiul libertăţii probelor

Articolul 1610 din Codul Civil statuează un principiu fundamental în materia novației: aceasta nu se prezumă. Această normă derogă de la regulile generale privind prezumțiile, impunând o interpretare restrictivă a instituției juridice a novației. Esența acestui articol constă în cerința ca intenția de a nova (animus novandi) să fie neîndoielnică, adică certă, clară și fără echivoc. Această intenție nu poate fi dedusă din simple modificări aduse obligației inițiale (cum ar fi schimbarea locului sau termenului de plată, adăugarea unor garanții etc.), ci trebuie să rezulte dintr-un act juridic distinct sau din împrejurări care indică fără tăgadă voința părților de a stinge o obligație preexistentă și de a o înlocui cu una nouă. Rațiunea acestei exigențe rezidă în efectele juridice majore ale novației, care implică nu doar stingerea obligației vechi, ci și a accesoriilor acesteia (garanții, excepții), precum și crearea unei obligații noi. Prin urmare, lipsa unei intenții neîndoielnice duce la concluzia că novația nu a operat, iar cele două obligații pot coexista, cea nouă cumulându-se cu cea veche.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.