Art. 1608: Obligaţiile terţului

Art. 1606 - Preluarea datoriei; Art. 1607 - Efectele preluării; Art. 1609 - Novația; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1281 - Stipulaţia pentru altul; Art. 1284 - Promisiunea faptei altuia; Art. 1652 - Delegaţia; Art. 1664 - Garanţiile cesionate; Art. 1470 - Clauza penală

Articolul 1608 din Codul Civil reglementează efectele convenției de preluare a datoriei în ipoteza în care creditorul nu și-a dat acordul la această operațiune sau, mai mult, a refuzat-o. Paragraful (1) stabilește natura pur **internă** a acestui acord dintre debitorul inițial (cedat) și terțul asuitor (preluant). Prin acest acord, terțul se obligă față de debitor să execute la timp obligația asumată, având ca scop 'eliberarea' debitorului de presiunea creditorului. Aceasta nu înseamnă o liberare juridică a debitorului față de creditor, ci o preluare a sarcinii executării obligației în raport cu debitorul. Paragraful (2) întărește caracterul relativ al acestei convenții față de creditor, statuând că acesta din urmă nu dobândește un drept propriu și acțiune directă împotriva terțului preluant. Această regulă fundamentală distinge 'preluarea imperfectă' a datoriei (sau 'delegația imperfectă') de mecanismele care creează un drept direct în patrimoniul creditorului (precum preluarea datoriei cu acordul creditorului, reglementată de Art. 1607 C. civ., sau stipulația perfectă pentru altul). Excepția de la această regulă survine doar dacă se dovedește intenția părților contractante (debitorul și terțul) de a crea un drept propriu și direct în patrimoniul creditorului, caz în care operațiunea ar putea fi recalificată, de exemplu, ca o stipulație pentru altul în favoarea creditorului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.