Art. 1607: Termenul de acceptare

Art. 1599 - Noțiunea preluării datoriei; Art. 1600 - Forma preluării datoriei; Art. 1601 - Efectele preluării datoriei; Art. 1189 - Tăcerea; Art. 1190 - Termenul de acceptare; Art. 1200 - Termene; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului

Articolul 1607 din Codul Civil reglementează aspecte esențiale privind manifestarea de voință a creditorului în procesul de preluare a datoriei. Alineatul (1) conferă celui care comunică preluarea datoriei (noul debitor sau debitorul inițial) posibilitatea de a stabili un termen rezonabil în care creditorul să își exprime acordul. Acest termen este crucial, deoarece preluarea datoriei, deși poate fi convenită între debitori, nu produce efecte depline față de creditor decât cu consimțământul acestuia. Alineatul (2) soluționează ipoteza în care ambii contractanți comunică preluarea datoriei creditorului, stabilind termene diferite, impunând ca răspunsul creditorului să fie dat în termenul cel mai lung, asigurând astfel o flexibilitate sporită și evitând refuzuri premature. Cel mai important aspect este prevăzut de alineatul (3), care instituie o excepție de la principiul general potrivit căruia tăcerea nu valorează acceptare. În cazul preluării datoriei, lipsa unui răspuns din partea creditorului în termenul stabilit este interpretată ca un refuz tacit al preluării. Această regulă protejează creditorul, evitând ca acesta să fie obligat de o operațiune la care nu a consimțit expres sau implicit în termenul acordat, subliniind caracterul de act juridic complex al preluării datoriei care necesită concursul de voințe al tuturor părților implicate, inclusiv al creditorului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.