Art. 1603: Mijloacele de apărare
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Dacă din contract nu
rezultă altfel, noul debitor poate opune creditorului toate mijloacele de
apărare pe care le-ar fi putut opune debitorul iniţial, în afară
de compensaţie sau orice altă excepţie personală a acestuia
din urmă.
(2)Noul debitor nu poate opune
creditorului mijloacele de apărare întemeiate pe raportul juridic dintre
noul debitor şi debitorul iniţial, chiar dacă acest raport a
fost motivul determinant al preluării.
Articole Conexe / Referințe
Art. 1600 - Noțiune (Preluarea datoriei); Art. 1601 - Condițiile preluării datoriei; Art. 1602 - Efectele preluării datoriei; Art. 1604 - Garanțiile; Art. 1605 - Excepțiile personale ale debitorului inițial; Art. 1606 - Excepțiile personale ale noului debitor; Art. 1608 - Liberarea debitorului inițial; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conținutul contractului; Art. 1612 - Novația; Art. 1616 - Compensarea; Art. 1470 - Condițiile generale ale obligației
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 1603 din Codul Civil reglementează sfera mijloacelor de apărare pe care noul debitor, în urma preluării datoriei, le poate invoca împotriva creditorului. Principiul general stabilit la alin. (1) este că noul debitor subrogă poziția juridică a debitorului inițial, putând opune creditorului toate apărările care derivă din raportul obligațional principal. Aceasta include excepții de fond sau de procedură legate de existența, validitatea, stingerea sau executarea obligației (ex: nulitatea contractului, excepția de neexecutare). Excepțiile de la acest principiu sunt expres prevăzute de text: compensația și orice altă excepție personală a debitorului inițial. Acestea din urmă vizează aspecte legate strict de persoana debitorului inițial sau de raporturi juridice specifice doar lui, care nu afectează însăși substanța creanței. Alin. (2) clarifică faptul că noul debitor nu poate invoca împotriva creditorului apărări bazate pe raportul juridic intern existent între noul debitor și debitorul inițial (raportul de preluare), chiar dacă acest raport a constituit cauza determinată a preluării datoriei. Această dispoziție protejează creditorul, asigurându-i stabilitatea poziției și independența față de înțelegerile interne dintre vechiul și noul debitor, care îi sunt, în principiu, inopozabile.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol