Art. 1602: Accesoriile creanţei

Art. 1599 - Noțiunea preluării datoriei; Art. 1600 - Forma preluării datoriei; Art. 1601 - Opozabilitatea preluării datoriei; Art. 1603 - Excepțiile noului debitor; Art. 1604 - Obligația de plată a debitorului inițial; Art. 2280 - Noțiunea de fideiusiune; Art. 2293 - Extinderea garanției fideiusorului; Art. 2321 - Domeniul de aplicare a ipotecii; Art. 1470 - Transmisiunea obligațiilor

Articolul 1602 din Codul Civil reglementează soarta accesoriilor creanței și a garanțiilor aferente în cazul preluării datoriei, oferind soluții distincte în funcție de natura acestora. Principiul general consacrat la alin. (1) este că, odată cu datoria, noul debitor preia și toate drepturile accesorii pe care creditorul le are în legătură cu creanța. La alin. (2), se stabilește că preluarea datoriei nu afectează existența garanțiilor creanței, cu excepția celor care, prin natura lor, sunt inseparabile de persoana debitorului inițial (o ipotecă sau un gaj, de exemplu, rămân valabile, spre deosebire de o garanție personală intuitu personae). Alin. (3) introduce o excepție fundamentală pentru garanțiile personale: obligația fideiusorului sau a oricărui terț care a constituit o garanție pentru realizarea creanței se stinge dacă aceste persoane nu și-au dat acordul la preluarea datoriei de către noul debitor. Această prevedere protejează interesele garantului, împiedicându-l să fie obligat față de un debitor nou pe care nu l-a acceptat, putând fi considerat cu un risc mai ridicat. Doctrina subliniază importanța consimțământului garantului personal ca o condiție esențială pentru menținerea obligației sale în cazul schimbării debitorului principal.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.