Art. 1599: Condiţii

Art. 1270 - Forța obligatorie a contractelor; Art. 1478 - Noţiune (despre delegație); Art. 1484 - Noţiune (despre expromisiune); Art. 1566 - Noţiune (despre novație); Art. 1600 - Efectele transmisiunii; Art. 1601 - Excepţiile; Art. 1602 - Garanţiile; Art. 1603 - Cesiunea contractului; Art. 1605 - Liberarea debitorului iniţial; Art. 1606 - Acordul creditorului; Art. 1607 - Nulitatea sau rezoluţiunea; Art. 1608 - Inopozabilitatea; Art. 1609 - Extinderea ipotecilor

Articolul 1599 din Codul Civil reglementează cele două modalități fundamentale prin care o obligație (pecuniară sau de altă natură) poate fi transmisă de la debitorul inițial unei alte persoane, modificând astfel subiectul pasiv al raportului obligațional. Prima modalitate, prevăzută la lit. a), este prin intermediul unui contract încheiat între debitorul inițial și noul debitor. Această formă vizează, în principal, instituțiile delegației (perfecte sau imperfecte) și preluării de datorie, unde transferul obligației se realizează prin intervenția și acordul inițial al debitorului originar. Referința la Art. 1605 este crucială, subliniind că liberarea debitorului inițial față de creditor depinde de acordul expres al acestuia. A doua modalitate, stipulată la lit. b), este prin contractul încheiat direct între creditor și noul debitor, prin care cel din urmă își asumă obligația. Aceasta corespunde, în esență, instituției expromisiunii, unde noul debitor preia inițiativa asumării datoriei fără intervenția prealabilă a debitorului inițial. Ambele mecanisme au ca scop asigurarea flexibilității circuitului civil, permițând adaptarea raporturilor obligaționale la nevoile dinamice ale părților.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.