Art. 1595: Subrogaţia consimţită de debitor
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Subrogaţia este
consimţită de debitor atunci când acesta se împrumută spre
a-şi plăti datoria şi, pe această cale, transmite
împrumutătorului drepturile creditorului faţă de care avea
datoria respectivă.
(2)Subrogaţia este
valabilă numai dacă actul de împrumut şi chitanţa de
plată a datoriei au dată certă, în actul de împrumut se
declară că suma a fost împrumutată spre a se plăti datoria,
iar în chitanţă se menţionează că plata a fost
făcută cu banii împrumutaţi de noul creditor.
(3)Subrogaţia
consimţită de debitor are loc fără consimţământul
creditorului iniţial, în lipsă de stipulaţie contrară.
Articole Conexe / Referințe
Art. 1593 - Definiție și feluri ale subrogației; Art. 1594 - Subrogația consimțită de creditor; Art. 1596 - Efectele subrogației; Art. 1470 - Plata; Art. 1471 - Condițiile plății; Art. 1481 - Dovada plății; Art. 1206 - Data certă a înscrisurilor sub semnătură privată; Art. 1600 - Caracterul accesoriu al garanțiilor
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 1595 din Codul Civil reglementează o formă specifică de subrogație convențională, denumită 'subrogația consimțită de debitor' sau 'subrogația ex parte debitoris'. Aceasta permite debitorului să își schimbe creditorul fără consimțământul creditorului inițial, printr-un mecanism de refinanțare. Debitorul se împrumută de la un nou creditor pentru a-și achita datoria față de creditorul inițial, iar noul creditor (împrumutătorul) preia drepturile și garanțiile vechiului creditor. Pentru validitatea acestei subrogații, legea impune condiții stricte de formă și fond: atât actul de împrumut, cât și chitanța de plată trebuie să aibă dată certă; actul de împrumut trebuie să declare expres scopul împrumutului (plata datoriei), iar chitanța trebuie să menționeze că plata s-a făcut cu banii împrumutați de noul creditor. Aceste cerințe sunt esențiale pentru a preveni fraudele și pentru a asigura transparența operațiunii. Spre deosebire de subrogația consimțită de creditor (Art. 1594), în această ipoteză, consimțământul creditorului inițial nu este necesar, ceea ce oferă debitorului o flexibilitate sporită în gestionarea obligațiilor sale.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol