Art. 1590: Plata creanţei
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
Debitorul care a emis titlul la
purtător este ţinut să plătească creanţa
constatată prin acel titlu oricărui deţinător care îi
remite titlul, cu excepţia cazului în care i s-a comunicat o hotărâre
judecătorească prin care este obligat să refuze plata.
Articole Conexe / Referințe
Art. 1470 - Noţiune (Plata); Art. 1495 - Efectele plăţii; Art. 1591 - Scadenţa anticipată; Art. 1592 - Excepţii ce pot fi invocate de debitor; Art. 1593 - Revendicarea titlului; Art. 1594 - Obligaţiile deţinătorului de bună-credinţă; Art. 1595 - Pierderea sau distrugerea titlului; Art. 1596 - Amortizarea titlului; Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 1246 - Valabilitatea contractului
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 1590 din Codul Civil reglementează principiul fundamental al executării obligației de plată în cazul titlurilor la purtător. Acesta consacră caracterul abstract și autonom al obligației încorporate în titlul la purtător, impunând debitorului emitent să efectueze plata către orice deținător legitim al titlului, la simpla remitere a acestuia. Această reglementare facilitează circulația rapidă și sigură a acestor instrumente, prin atașarea dreptului la însuși documentul. Singura excepție care poate justifica refuzul plății de către debitor este existența și comunicarea prealabilă a unei hotărâri judecătorești definitive care îi impune o asemenea obligație, menită să protejeze interesele legitime în contextul unor litigii legate de titlu. Această excepție restrânsă subliniază protecția acordată bunei-credințe a deținătorului și limitează opozabilitatea excepțiilor personale, consolidând încrederea în titlurile la purtător ca instrumente de plată și credit.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol