Art. 1589: Mijloace de apărare

Art. 14 - Buna-credință; Art. 1246 - Noțiune (Nulitatea); Art. 1247 - Cauzele de nulitate absolută; Art. 1256 - Principiul relativității efectelor contractului; Art. 1566 - Noțiunea cesiunii de creanță; Art. 1578 - Excepțiile pe care debitorul cedat le poate opune cesionarului; Art. 1581 - Noțiunea contului curent; Art. 1586 - Compensarea operațiunilor; Art. 1587 - Exigibilitatea soldului; Art. 1590 - Prescripția (în contul curent)

Articolul 1589 din Codul Civil stabilește regimul juridic al mijloacelor de apărare (excepțiile) pe care un debitor le poate invoca împotriva deținătorului unui titlu de creanță, având o relevanță particulară în contextul contractului de cont curent. Principiul consacrat este cel al opozabilității limitate a excepțiilor. Astfel, conform alin. (1), debitorul poate invoca împotriva deținătorului titlului doar trei categorii de excepții: 1) cele care privesc nulitatea titlului însuși (excepții reale); 2) cele care reies neîndoielnic din cuprinsul titlului (tot excepții reale, intrinseci titlului); și 3) cele care pot fi invocate personal împotriva deținătorului actual al titlului (excepții personale, izvorâte din raporturi directe între debitor și noul creditor). Această limitare are rolul de a asigura securitatea circuitului civil și încrederea în titlurile de creanță. Alin. (2) introduce o derogare esențială de la acest principiu, stabilind că deținătorul care a dobândit titlul în frauda debitorului nu se poate prevala de limitările impuse de alin. (1). Această dispoziție protejează debitorul de abuzurile săvârșite de un creditor de rea-credință, subliniind importanța bunei-credințe în dobândirea și exercitarea drepturilor izvorâte din titlurile de creanță.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.