Art. 1585: Obligaţia de garanţie

Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1566 - Noțiunea cesiunii de creanță; Art. 1572 - Reguli aplicabile; Art. 1582 - Excepțiile debitorului cedat; Art. 1583 - Solvabilitatea debitorului cedat; Art. 1584 - Riscul insolvabilității; Art. 1586 - Garanția solvabilității debitorului; Art. 1707 - Obligația de garanție contra viciilor; Art. 1708 - Garanția contra viciilor ascunse; Art. 1709 - Termenul de prescripție; Art. 1710 - Efectele garanției; Art. 1324 - Interpretarea clauzelor contractuale

Articolul 1585 din Codul Civil reglementează în detaliu obligația de garanție a cedentului în contractul de cesiune de creanță, făcând o distincție fundamentală între cesiunea cu titlu oneros și cea cu titlu gratuit. În cazul cesiunii cu titlu oneros, cedentul are o obligație de garanție legală ('de drept') față de cesionar, care vizează două aspecte: în primul rând, existența creanței la data cesiunii (o garanție implicită și esențială). În al doilea rând, garanția pentru solvabilitatea debitorului cedat este, în principiu, facultativă și necesită o stipulație expresă; în lipsa acesteia, cedentul nu răspunde. Dacă o astfel de garanție este asumată, ea se prezumă a viza solvabilitatea de la data cesiunii, iar răspunderea se limitează la prețul cesiunii și cheltuielile aferente. O excepție notabilă este situația în care cedentul era de rea-credință, cunoscând insolvabilitatea debitorului la data cesiunii, caz în care se aplică regulile mai aspre privind răspunderea vânzătorului de rea-credință pentru vicii ascunse. În contrast, cesiunea cu titlu gratuit nu implică, în lipsa unei stipulații exprese contrare, nicio garanție din partea cedentului, nici măcar pentru existența creanței.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.