Art. 1573: Forma cesiunii

Art. 1240 - Principiul consensualismului; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conţinutul contractului; Art. 1566 - Noţiunea (Cesiunea de creanţă); Art. 1572 - Opozabilitatea față de debitorul cedat; Art. 1574 - Cesiunea de creanţe ipotecare; Art. 1575 - Obligaţia de predare a înscrisului constatator; Art. 1578 - Condiţii de opozabilitate a cesiunii; Art. 1579 - Publicitatea cesiunii; Art. 1580 - Efectele cesiunii faţă de terţi; Art. 1581 - Întinderea cesiunii; Art. 1582 - Garanţia de drept a existenţei creanţei

Articolul 1573 din Codul Civil stipulează regula generală privind forma cesiunii de creanță, ancorată în principiul consensualismului. Conform alin. (1), simpla convenție între cedent (creditorul inițial) și cesionar (noul creditor) este suficientă pentru a opera transferul creanței, fără a fi necesară notificarea debitorului cedat pentru validitatea actului *inter partes*. Această prevedere subliniază caracterul unilateral al operațiunii de cesiune în raport cu debitorul, care nu este parte în contractul de cesiune. Alin. (2) introduce o excepție esențială: consimțământul debitorului devine obligatoriu atunci când creanța are un caracter *intuitu personae*, adică este legată în mod esențial de persoana creditorului. În aceste cazuri, identitatea creditorului reprezintă un element determinant al obligației pentru debitor, iar o schimbare a acestuia fără acordul său ar afecta substanța raportului juridic. Chiar dacă notificarea nu este o condiție de validitate a cesiunii, ea este indispensabilă pentru opozabilitatea acesteia față de debitorul cedat și față de terți, aspecte detaliate în articolele subsecvente ale Codului Civil.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.