Art. 1569: Creanţe care nu pot fi cedate

Art. 1566 - Noțiunea cesiunii de creanță; Art. 1567 - Obiectul cesiunii de creanță; Art. 1572 - Efectele cesiunii între părți; Art. 1272 - Conţinutul contractului; Art. 1321 - Contracte intuitu personae; Art. 1412 - Determinarea obiectului obligației; Art. 1470 - Obligația de a face sau de a nu face; Art. 1578 - Cesiunea creanței garantate; Art. 1604 - Subrogația consimțită de creditor

Articolul 1569 din Codul Civil instituie excepții importante de la regula generală a cesibilității creanțelor, consolidată în Art. 1567. Primul alineat vizează cazurile în care netransmisibilitatea creanțelor este stabilită expres de lege. Aceste interdicții legale pot fi determinate de caracterul strict personal al creanței (creanțe *intuitu personae*), de considerente de ordine publică sau de dispoziții ale unor legi speciale. Exemple pot include creanțe de întreținere sau anumite drepturi nepatrimoniale. Al doilea alineat reglementează o limitare specifică pentru cesiunea creanțelor ce au ca obiect o prestație non-monetară. Acestea pot fi cedate doar dacă cesiunea nu generează o obligație 'substanțial mai oneroasă' pentru debitor. Rațiunea acestei prevederi este de a proteja debitorul de o potențială agravare a sarcinii sale, care ar putea rezulta din schimbarea creditorului, mai ales când prestația implică abilități specifice, servicii personale sau o anumită relație cu creditorul inițial. Aprecierea caracterului 'substanțial mai oneros' se face *in concreto*, analizând impactul real al cesiunii asupra executării obligației debitorului. Această normă echilibrează libertatea de dispoziție a creditorului cu necesitatea de a nu prejudicia nejustificat poziția debitorului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.