Art. 1566: Noţiune

Art. 1567 - Efectele cesiunii între părţi; Art. 1568 - Opozabilitatea cesiunii; Art. 1569 - Opozabilitatea cesiunii obligaţiei de a face; Art. 1572 - Garanţia cedentului; Art. 1573 - Cazurile în care cedentul garantează solvabilitatea debitorului; Art. 1576 - Cesiunea cu titlu gratuit; Art. 1166 - Noțiunea de contract; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1470 - Noțiune (transmisiunea universală/cu titlu universal a obligațiilor); Art. 1471 - Transmisiunea singulară (general); Art. 2512 - Proba și prezumțiile

Articolul 1566 din Codul Civil consacră definiția fundamentală a cesiunii de creanță, calificând-o drept o convenție (contract) prin care creditorul originar (cedentul) transmite cesionarului, de regulă, un drept de creanță pe care îl deține împotriva unui terț (debitorul cedat). Caracterul consensual al acestei operațiuni implică faptul că ea se naște prin simplul acord de voințe al cedentului și cesionarului, fără a fi necesară participarea debitorului cedat la încheierea actului de cesiune. Al doilea alineat al articolului delimitează cu precizie domeniul de aplicare al reglementării generale a cesiunii de creanță, stabilind excepții importante. Astfel, sunt excluse transferurile de creanțe care au loc în contextul unor transmisiuni universale sau cu titlu universal de patrimoniu (specifice, de exemplu, succesiunilor, fuziunilor, divizărilor). De asemenea, transferul titlurilor de valoare și al altor instrumente financiare este supus unor reglementări speciale, Codul Civil aplicându-se subsidiar, doar în măsura în care Secțiunea a 2-a din Capitolul privind cesiunea de creanță face trimitere expresă la aceste categorii.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.