Art. 1557: Imposibilitatea de executare

Art. 1274 alin. (2) - Riscul pieirii bunului; Art. 1351 - Forța majoră și cazul fortuit; Art. 1516 - Drepturile creditorului la neexecutare; Art. 1548 - Neexecutarea contractului; Art. 1549 - Condițiile rezoluțiunii sau rezilierii; Art. 1550 - Cazuri în care rezoluțiunea operează de plin drept; Art. 1551 - Notificarea rezoluțiunii; Art. 1552 - Efectele rezoluțiunii; Art. 1553 - Suspendarea executării

Articolul 1557 din Codul Civil reglementează consecințele juridice ale imposibilității de executare a obligațiilor contractuale, făcând o distincție esențială între imposibilitatea totală și definitivă și cea temporară. În primul caz, atunci când o obligație contractuală importantă devine total și definitiv imposibil de executat, contractul se desființează de plin drept, automat și fără necesitatea unei notificări, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit (forță majoră sau caz fortuit). Această desființare operează ca o stingere a contractului, iar riscul este suportat conform regulilor generale (cu trimitere la art. 1274 alin. (2) C. civ.). În situația imposibilității temporare de executare, creditorul are o opțiune: fie poate suspenda executarea propriilor obligații corelative până la încetarea imposibilității, fie poate solicita desființarea contractului. În cazul alegerii desființării pentru imposibilitatea temporară, regulile din materia rezoluțiunii sunt aplicabile în mod corespunzător, ceea ce presupune, de regulă, respectarea procedurilor de rezoluțiune (eventual prin notificare sau pe cale judecătorească), spre deosebire de operarea de plin drept a desființării în cazul imposibilității totale și definitive. Articolul protejează debitorul de a fi ținut să execute o obligație devenită obiectiv imposibilă din cauze neimputabile.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.