Art. 1548: Prezumţia de culpă

Art. 249 - Sarcina probei; Art. 1516 - Dreptul la executare silită; Art. 1521 - Punerea în întârziere a debitorului; Art. 1530 - Prejudiciul; Art. 1549 - Forța majoră și cazul fortuit; Art. 1555 - Noțiunea (Rezoluțiunii, rezilierii și reducerii prestațiilor)

Articolul 1548 din Codul Civil instituie o prezumție legală de culpă în sarcina debitorului unei obligații contractuale, prin simplul fapt al neexecutării acesteia. Această prezumție este una *juris tantum* (relativă), ceea ce înseamnă că creditorul este scutit de sarcina de a proba culpa debitorului, fiindu-i suficient să demonstreze existența obligației și neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a acesteia. Ca urmare, sarcina probei se inversează, revenind debitorului obligației contractuală să demonstreze că neexecutarea nu îi este imputabilă. Pentru a se exonera de răspundere, debitorul trebuie să dovedească existența unei cauze străine exoneratoare, cum ar fi forța majoră, cazul fortuit, fapta creditorului însuși sau fapta unei terțe persoane pentru care nu răspunde. Această prevedere simplifică semnificativ procesul de angajare a răspunderii contractuale, facilitând poziția creditorului și consolidând protecția juridică a creanțelor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.