Art. 1547: Vinovăţia debitorului

Art. 1349 - Noțiunea și condițiile răspunderii civile delictuale; Art. 1350 - Condițiile răspunderii civile delictuale; Art. 1357 - Răspunderea pentru fapta proprie; Art. 1381 - Regimul general al reparării prejudiciului; Art. 1516 - Drepturile creditorului la neexecutare; Art. 1530 - Noțiunea de neexecutare; Art. 1535 - Daunele moratorii; Art. 1536 - Daunele-interese compensatorii; Art. 1548 - Forța majoră și cazul fortuit; Art. 1549 - Imposibilitatea fortuită de executare

Articolul 1547 din Codul Civil român stabilește una dintre condițiile esențiale ale răspunderii civile, și anume vinovăția debitorului. Acesta consacră principiul potrivit căruia răspunderea civilă (fie ea contractuală sau delictuală) este fundamentată pe elementul subiectiv al faptei ilicite: intenția (dolul) sau culpa (neglijența sau imprudența) debitorului. Intenția presupune că debitorul a prevăzut rezultatul păgubitor al faptei sale și a urmărit sau a acceptat producerea acestuia. Culpa, pe de altă parte, se manifestă atunci când debitorul, deși a prevăzut sau ar fi trebuit să prevadă rezultatul, nu a depus diligența necesară pentru a-l evita. Aprecierea culpei se realizează, de regulă, prin raportare la standardul de 'bonus pater familias' (omul diligent și prudent), sau, în cazul obligațiilor profesionale, la standardul unui profesionist avizat. Acest articol subliniază caracterul personal al vinovăției și rolul său determinant în angajarea obligației de reparare a prejudiciului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.