Art. 1546: Restituirea arvunei

Art. 1544 - Arvuna confirmativă; Art. 1545 - Arvuna penalizatoare; Art. 1548 - Răspunderea pentru neexecutare; Art. 1551 - Clauza de iraspundere; Art. 1557 - Rezoluțiunea unilaterală; Art. 1560 - Efectele rezoluțiunii; Art. 1635 - Cauze de stingere a obligațiilor; Art. 1636 - Plata; Art. 1639 - Darea în plată; Art. 1640 - Compensația; Art. 1641 - Confuziunea; Art. 1642 - Remiterea de datorie; Art. 1643 - Novatia; Art. 1644 - Prescripția; Art. 1646 - Imposibilitatea fortuită de executare; Art. 1351 - Forța majoră și cazul fortuit

Articolul 1546 din Codul Civil reglementează una dintre condițiile esențiale pentru restituirea arvunei, stabilind că aceasta are loc atunci când contractul încetează din cauze care nu atrag răspunderea niciuneia dintre părți. Această dispoziție vizează în principal situațiile în care imposibilitatea de executare a obligațiilor contractuale este fortuită, adică se datorează unor evenimente de forță majoră sau caz fortuit, care nu pot fi imputate nici debitorului, nici creditorului. Spre deosebire de arvuna penalizatoare (Art. 1545), care sancționează partea în culpă prin pierderea, respectiv dublul restituirii arvunei, Art. 1546 se aplică atunci când nu există vinovăție de nicio parte, iar contractul devine caduc sau imposibil de executat. Restituirea intervine și în cazul nulității contractului sau al rezoluțiunii/rezilierii pentru cauze neimputabile, menținând echilibrul prestațiilor și evitând îmbogățirea fără justă cauză. Această normă asigură o soluție echitabilă în situațiile în care o cauză externă, imprevizibilă și insurmontabilă, împiedică finalizarea contractului, exonerând părțile de răspundere și permițând recuperarea sumelor avansate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.