Art. 1540: Nulitatea clauzei penale

Art. 1538 - Dispoziţii generale (Clauza penală); Art. 1539 - Clauza penală (Noțiune); Art. 1246 - Noţiune şi cazuri de nulitate (Nulitatea actului juridic); Art. 1254 - Efectele nulităţii (Nulitatea actului juridic); Art. 1351 - Forţa majoră şi cazul fortuit; Art. 1530 - Repararea prejudiciului; Art. 1557 - Noţiune (Imposibilitatea de executare); Art. 1558 - Imposibilitatea fortuită de executare; Art. 1559 - Imposibilitatea parţială de executare; Art. 1560 - Imposibilitatea de executare din culpa debitorului

Articolul 1540 din Codul Civil reglementează aspecte esențiale privind valabilitatea și exigibilitatea clauzei penale, subliniind caracterul său accesoriu și condițiile în care penalitatea poate fi pretinsă. Alineatul (1) consacră principiul accesorium sequitur principale, stipulând că nulitatea obligației principale atrage în mod inevitabil nulitatea clauzei penale, aceasta fiind o garanție a obligației principale și neputând exista fără aceasta. În schimb, nulitatea clauzei penale, ca sancțiune contractuală distinctă, nu afectează valabilitatea obligației principale, care rămâne în ființă și produce efecte. Această dispoziție reconfirmă natura juridică a clauzei penale ca pact accesoriu, distinct de obligația pe care o garantează. Alineatul (2) abordează condițiile de exigibilitate a penalității, prevăzând o cauză de exonerare a debitorului: penalitatea nu poate fi cerută atunci când executarea obligației a devenit imposibilă din cauze neimputabile debitorului, cum ar fi forța majoră sau cazul fortuit. În aceste situații, chiar dacă obligația principală nu a fost executată, debitorul este liberat de responsabilitatea contractuală, iar clauza penală, având rolul de evaluare anticipată a prejudiciului, își pierde justificarea și nu mai poate fi activată.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.