Art. 1539: Cumulul penalităţii cu executarea în natură
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
Creditorul nu poate cere atât
executarea în natură a obligaţiei principale, cât şi plata
penalităţii, afară de cazul în care penalitatea a fost
stipulată pentru neexecutarea obligaţiilor la timp sau în locul
stabilit. În acest din urmă caz, creditorul poate cere atât executarea
obligaţiei principale, cât şi a penalităţii, dacă nu
renunţă la acest drept sau dacă nu acceptă, fără
rezerve, executarea obligaţiei.
Articole Conexe / Referințe
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 1539 din Codul Civil reglementează principiul necumulului clauzei penale cu executarea în natură a obligației principale, consacrând o distincție esențială între funcțiile clauzei penale. Regula generală este că, dacă penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea integrală a obligației (clauză penală compensatorie), creditorul nu poate pretinde atât executarea obligației, cât și penalitatea, întrucât penalitatea înlocuiește despăgubirea pentru prejudiciul cauzat de neexecutare. Excepția de la această regulă intervine atunci când penalitatea a fost stipulată pentru simpla întârziere în executare (clauză penală moratorie) sau pentru neexecutarea la locul stabilit. În aceste situații, prejudiciul cauzat de întârziere sau de locul necorespunzător al executării este distinct de prejudiciul cauzat de neexecutarea în sine. Prin urmare, creditorul poate cere atât executarea în natură a obligației principale, cât și plata penalității, cu condiția să nu fi renunțat la acest drept sau să nu fi acceptat executarea obligației fără rezerve. Această normă subliniază rolul preventiv și coercitiv al clauzei penale, dar și limitele sale în raport cu principiul reparării integrale a prejudiciului.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol