Art. 1538: Clauza penală

Art. 1516 - Drepturile creditorului; Art. 1531 - Despăgubirile; Art. 1541 - Reducerea clauzei penale; Art. 1549 - Rezoluțiunea unilaterală; Art. 1550 - Rezoluțiunea sau rezilierea judiciară; Art. 1555 - Noțiunea de arvună; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului

Articolul 1538 din Codul Civil definește clauza penală ca o convenție accesorie prin care părțile evaluează anticipat și forfetar prejudiciul ce ar putea rezulta din neexecutarea totală, parțială sau executarea cu întârziere a obligației principale. Aceasta are o funcție principală reparatorie (de despăgubire) și, secundar, o funcție coercitivă (de presiune asupra debitorului) și de garanție. Un avantaj major pentru creditor este că, în caz de neexecutare, acesta poate cere direct aplicarea clauzei penale, fără a fi ținut să dovedească existența sau întinderea prejudiciului. Articolul consacră principiul alternativității: creditorul are opțiunea de a cere fie executarea în natură a obligației principale, fie executarea clauzei penale, neputând cere cumulativ ambele (cu excepția clauzelor penale moratorii, care pot fi cumulate cu executarea în natură). Debitorul nu se poate libera prin oferirea despăgubirii convenite prin clauza penală, alegerea aparținând exclusiv creditorului. Deși în principiu suma este fixată, art. 1541 C.civ. permite reducerea judiciară a clauzei penale dacă aceasta este vădit disproporționată față de prejudiciul previzibil sau dacă obligația principală a fost executată parțial. Alin. (5) extinde aplicabilitatea dispozițiilor clauzei penale la situația în care creditorul este îndreptățit să păstreze plățile parțiale primite, în cazul rezoluțiunii sau rezilierii contractului din culpa debitorului, subliniind însă distincția față de instituția arvunei.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.