Art. 1537: Dovada prejudiciului

Art. 1516 - Drepturile creditorului în cazul neexecutării; Art. 1521 - Punerea în întârziere; Art. 1530 - Repararea prejudiciului; Art. 1531 - Cuantumul daunelor-interese; Art. 1532 - Prejudiciul previzibil; Art. 1533 - Daune-interese moratorii; Art. 1534 - Daune-interese compensatorii; Art. 1535 - Dobânda legală; Art. 1538 - Noţiunea clauzei penale; Art. 1544 - Noţiunea şi funcţiile arvunei; Art. 2512 - Proba şi prezumţiile; Art. 2516 - Sarcina probei

Articolul 1537 din Codul Civil consacră principiul general conform căruia **sarcina probei existenței și întinderii prejudiciului revine creditorului**, chiar și în contextul unei neexecutări dovedite a obligației de către debitor. Această regulă subliniază că dreptul civil român, în materia răspunderii contractuale, urmărește repararea efectivă a unui prejudiciu real și nu are un caracter punitiv per se. Simpla constatare a neexecutării nu este suficientă pentru a atrage acordarea de despăgubiri, ci trebuie demonstrat impactul negativ, evaluabil patrimonial, suferit de creditor. Excepțiile de la această regulă sunt strict limitate la cazurile în care legea dispune altfel (e.g., prin prezumții legale de prejudiciu sau evaluări forfetare, cum ar fi dobânzile legale pentru întârziere la plata unor sume de bani, conform Art. 1535) sau când părțile au convenit expres o derogare (e.g., prin instituirea unei clauze penale sau a unei arvune, mecanisme care stabilesc anticipat cuantumul prejudiciului sau au funcții de garantare, dispensând, de regulă, creditorul de proba specifică a prejudiciului efectiv).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.