(1)În cazul neexecutării unei

obligaţii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să

execute el însuşi ori să facă să fie executată

obligaţia.

(2)Cu excepţia cazului în care

debitorul este de drept în întârziere, creditorul poate să exercite acest

drept numai dacă îl înştiinţează pe debitor fie odată

cu punerea în întârziere, fie ulterior acesteia.