Art. 1525: Efectele întârzierii debitorului

Art. 1516 - Condițiile răspunderii civile contractuale; Art. 1521 - Punerea în întârziere; Art. 1522 - Întârzierea de drept; Art. 1523 - Efectele punerii în întârziere; Art. 1547 - Forța majoră și cazul fortuit; Art. 1548 - Prejudiciul reparabil; Art. 1658 - Transferul proprietății și riscurilor; Art. 1667 - Pieirea bunului înainte de predare; Art. 2106 - Riscul pieirii fortuite în contractul de comodat

Articolul 1525 din Codul Civil instituie o excepție semnificativă de la principiul general conform căruia debitorul este liberat de obligație în cazul pieirii fortuite a obiectului acesteia. În mod obișnuit, riscul pieirii fortuite a lucrului este suportat de debitor ('res perit debitori'), iar acesta este exonerat de răspundere dacă pieirea are loc înainte de punerea în întârziere și nu îi este imputabilă. Prin derogare, odată ce debitorul se află în întârziere ('mora debitoris'), el preia riscul cazului fortuit. Aceasta înseamnă că debitorul va răspunde pentru pierderea cauzată de un caz fortuit, chiar dacă acesta nu îi este imputabil, deoarece se prezumă că, dacă ar fi executat obligația la timp, paguba ar fi putut fi evitată. Singura excepție de la această regulă este situația în care cazul fortuit ar fi dus la imposibilitatea executării obligației oricum, indiferent dacă debitorul ar fi fost sau nu în întârziere (de exemplu, obiectul ar fi pierit chiar și în mâinile creditorului, la locul și data stabilite pentru executare). Această dispoziție are un caracter sancționator, fiind menită să descurajeze întârzierea în executarea obligațiilor și să protejeze interesele creditorului prin transferul riscului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.