Art. 1520: Răspunderea terţilor

Art. 1516 - Executarea silită; Art. 1562 - Acțiunea revocatorie (pauliană) - Condiții generale; Art. 1563 - Condițiile acțiunii revocatorii în cazul actelor cu titlu oneros; Art. 1564 - Condițiile acțiunii revocatorii în cazul actelor cu titlu gratuit; Art. 1565 - Efectele acțiunii revocatorii; Art. 2324 - Garanția comună a creditorilor; Art. 2327 - Garanțiile reale; Art. 2343 - Ipoteca; Art. 2400 - Gajul; Art. 1179 - Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului; Art. 1200 - Frauda

Articolul 1520 din Codul Civil reglementează două situații distincte în care creditorul are posibilitatea de a urmări bunuri aflate în patrimoniul unor terți, pentru a-și satisface creanța împotriva debitorului. Prima ipoteză vizează bunurile terților care sunt 'afectate pentru plata datoriilor debitorului'. Aceasta se referă, în principal, la bunurile grevate cu garanții reale (precum ipoteca sau gajul), constituite inițial de către debitor și transmise ulterior unor terți, caz în care creditorul beneficiază de un drept de urmărire, putând executa silit bunul indiferent în patrimoniul cui se află acesta. A doua ipoteză se referă la bunurile care au făcut obiectul unor acte juridice încheiate de către debitor în frauda creditorului, acte ce au fost revocate. Această situație trimite direct la acțiunea pauliană (sau revocatorie), reglementată detaliat de art. 1562-1565 C. civ. Prin exercitarea acțiunii pauliene, creditorul obține inopozabilitatea actului fraudulos încheiat de debitor cu un terț, permițându-i să urmărească bunul ca și cum acesta nu ar fi ieșit din patrimoniul debitorului. Articolul 1520 subliniază, așadar, principiul protecției garanției comune a creditorilor și extinderea posibilităților de recuperare a creanțelor în anumite circumstanțe excepționale, ce depășesc patrimoniul direct al debitorului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.