Art. 152: Darea de seamă

Art. 109 - Domeniul de aplicare al tutelei; Art. 110 - Caracterele tutelei; Art. 118 - Deschiderea tutelei; Art. 129 - Atribuțiile instanței de tutelă; Art. 138 - Atribuțiile tutorelui; Art. 144 - Inventarul bunurilor minorului; Art. 146 - Regimul administrării bunurilor; Art. 153 - Actele ce necesită autorizarea prealabilă; Art. 162 - Darea de seamă la încetarea tutelei; Art. 164 - Organizarea consiliului de familie

Articolul 152 din Codul Civil reglementează una dintre cele mai importante obligații ale tutorelui: darea de seamă. Aceasta este un instrument esențial de control și supraveghere, prin care instanța de tutelă (autoritatea tutelară) exercită o verificare riguroasă asupra modului în care tutorele își îndeplinește sarcinile, atât cu privire la îngrijirea personală a minorului, cât și la administrarea bunurilor acestuia. Obligația este, în principiu, anuală, cu un termen strict de prezentare. Legiuitorul a prevăzut o flexibilitate în cazul averilor de mică însemnătate, permițând instanței să prelungească termenele de raportare, fără a depăși 3 ani, ceea ce reflectă o adaptare a rigorii la complexitatea situației concrete. Suplimentar dării de seamă anuale, tutorele poate fi chemat oricând să dea explicații, evidențiind caracterul continuu al controlului judiciar și prioritatea interesului superior al minorului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.