Art. 1517: Neexecutarea imputabilă creditorului

Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 15 - Abuzul de drept; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 1516 - Condițiile angajării răspunderii contractuale; Art. 1530 - Obligaţia de a preveni sau de a limita prejudiciul; Art. 1548 - Forţa majoră şi cazul fortuit

Articolul 1517 din Codul Civil instituie un principiu fundamental al dreptului obligațiilor, conform căruia o parte contractuală (creditorul) nu poate invoca neexecutarea obligațiilor celeilalte părți (debitorul) în măsura în care această neexecutare este rezultatul propriei sale acțiuni sau omisiuni. Această regulă este o aplicație a principiului *nemo auditur propriam turpitudinem allegans* (nimeni nu poate invoca propria turpitudine) și a principiului bunei-credințe în executarea contractelor. Este o cauză de exonerare a răspunderii pentru debitor, similară cu forței majore sau cazului fortuit, dar care își are izvorul în sfera creditorului. Imputabilitatea neexecutării creditorului, fie prin acțiune pozitivă, fie prin omisiune, rupe lanțul cauzal dintre culpa debitorului și neexecutare, împiedicând angajarea răspunderii acestuia din urmă. Articolul subliniază necesitatea unei conduite loiale și de cooperare din partea creditorului în procesul de executare a obligațiilor contractuale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.