Art. 1508: Imputația făcută de creditor

Art. 1506 - Noțiune (Imputația plății - generală); Art. 1507 - Imputația făcută de debitor; Art. 1509 - Imputația legală a plății; Art. 1470 - Noțiunea de obligație civilă; Art. 1471 - Obiectul obligației civile; Art. 1485 - Noțiunea plății; Art. 1486 - Condițiile plății; Art. 1510 - Dovada plății; Art. 1521 - Noțiunea și calculul termenului; Art. 2512 - Proba și prezumțiile

Articolul 1508 din Codul Civil reglementează dreptul subsidiar al creditorului de a face imputația plății în situația în care debitorul nu a exercitat acest drept, conform Art. 1507. Acest drept al creditorului nu este absolut, fiind condiționat de respectarea unui termen rezonabil după primirea plății și de interdicția de a imputa plata asupra unor datorii neexigibile (care nu au ajuns la scadență) sau litigioase (aflate în dispută judiciară). Această limitare are rolul de a proteja interesele debitorului și de a preveni abuzul de drept. Al doilea alineat impune creditorului o obligație clară: dacă emite o chitanță liberatorie, imputația trebuie consemnată explicit în acest document. Aceasta asigură transparența, servește ca mijloc de probă pentru debitor și contribuie la claritatea situației juridice dintre părți, fiind o manifestare a principiului bunei-credințe în executarea obligațiilor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.