Art. 1507: Imputaţia făcută de debitor

Art. 1469 - Noţiune (plată); Art. 1470 - Capacitatea de a face plata; Art. 1475 - Efectele plății; Art. 1508 - Imputaţia făcută de creditor; Art. 1509 - Imputaţia legală; Art. 1510 - Imputaţia convenţională; Art. 1523 - Punerea în întârziere a debitorului; Art. 1535 - Dobânzi; Art. 1606 - Moduri de stingere a obligaţiilor

Articolul 1507 din Codul Civil reglementează dreptul debitorului de a imputa plata, adică de a indica ce datorie dorește să stingă atunci când are mai multe obligații de același fel față de același creditor. Acest drept este fundamental pentru autonomia voinței debitorului. Articolul stabilește o ierarhie imperativă de aplicare a plății: mai întâi cheltuielile aferente datoriei, apoi dobânzile și, în cele din urmă, capitalul. Această ordine protejează creditorul, asigurându-i recuperarea accesoriilor datoriei. Un aspect important este limitarea dreptului debitorului de a imputa plata unei datorii încă neexigibile în detrimentul uneia scadente, excepție făcând situațiile în care plata anticipată este permisă prin acord sau lege, demonstrând importanța scadenței pentru stabilitatea juridică. Alin. (3) aduce o precizare modernă, adaptată realităților economice, specificând modul de imputație în cazul plăților prin virament bancar, unde mențiunile de pe ordinul de plată constituie dovada voinței debitorului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.