Art. 1506: Imputaţia plăţii făcută prin acordul părţilor

Art. 1470 - Noțiunea de plată; Art. 1471 - Condițiile plății; Art. 1507 - Imputația plății în lipsa acordului părților; Art. 1508 - Imputația plății în caz de datorii producătoare de dobânzi sau cheltuieli; Art. 1509 - Imputația plății în alte cazuri; Art. 1164 - Principiul libertății contractuale; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1225 - Obiectul obligației; Art. 1412 - Determinarea obiectului obligației

Articolul 1506 din Codul Civil instituie principiul fundamental al imputației plății prin acordul de voință al părților, reprezentând regula primordială în materia stingerii obligațiilor în cazul pluralității de datorii fungibile. Această dispoziție subliniază prevalența autonomiei de voință a părților contractante în determinarea modului de alocare a unei plăți parțiale sau integrale efectuate de un debitor față de același creditor, atunci când există mai multe datorii cu același obiect (de regulă, sume de bani). Condițiile de aplicare a acestei reguli sunt existența mai multor datorii, identitatea creditorului și a debitorului și un obiect omogen, fungibil, al obligațiilor. Acordul părților poate fi expres sau tacit, manifestându-se în momentul efectuării plății sau anterior acesteia. Alineatul (2) consacră caracterul supletiv al dispozițiilor legale ulterioare privind imputația plății (Art. 1507-1509), care se aplică doar în absența unei convenții exprese sau tacite între părți, reafirmând astfel forța obligatorie a convențiilor legal făcute.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.