Art. 1505: Liberarea garanţiilor

Art. 1469 - Noțiunea de plată; Art. 1470 - Efectele plății; Art. 1493 - Proba plății; Art. 1616 - Compensarea; Art. 1629 - Novația; Art. 1634 - Remiterea de datorie; Art. 2321 - Obiectul garanțiilor reale mobiliare; Art. 2322 - Caracterul indivizibil al garanțiilor reale; Art. 2323 - Garanțiile reale accesorii; Art. 2324 - Garanțiile reale autonome; Art. 2343 - Stingerea ipotecii; Art. 2400 - Stingerea dreptului de gaj; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului

Articolul 1505 din Codul Civil reglementează o consecință directă a principiului accesorialității garanțiilor reale, statuând că, în lipsa unei convenții contrare, plata obligației principale atrage obligația creditorului de a consimți la liberarea bunurilor afectate de garanțiile reale și de a restitui bunurile deținute în garanție. Acest principiu subliniază că garanția reală este o obligație accesorie, a cărei existență și soartă depind de obligația principală pe care o garantează. Prin urmare, stingerea obligației principale (de regulă, prin plată) conduce la stingerea de plin drept a garanției, cu excepția cazului în care părțile au stipulat expres că respectiva garanție va asigura și alte obligații viitoare sau existente. Textul juridic protejează debitorul, asigurându-i dreptul de a obține radierea sarcinilor de pe bunurile sale odată ce datoria a fost achitată integral, prevenind menținerea nejustificată a grevărilor reale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.