(1)Remiterea voluntară a

înscrisului original constatator al creanţei, făcută de creditor

către debitor, unul din codebitori sau fideiusor, naşte

prezumţia stingerii obligaţiei prin plată. Proba contrară revine

celui interesat să dovedească stingerea obligaţiei pe altă

cale.

(2)Dacă înscrisul original

remis voluntar este întocmit în formă autentică, creditorul are

dreptul să probeze că remiterea s-a făcut pentru un alt motiv

decât stingerea obligaţiei.

(3)Se prezumă, până la

proba contrară, că intrarea persoanelor menţionate la alin. (1)

în posesia înscrisului original al creanţei s-a făcut printr-o

remitere voluntară din partea creditorului.