Art. 1502: Prezumţia executării prestaţiilor periodice

Art. 1470 - Noţiunea plăţii; Art. 1471 - Dovezile plăţii; Art. 1473 - Chitanţa; Art. 2512 - Proba şi prezumţiile; Art. 2513 - Prezumţiile legale; Art. 1494 - Modurile de executare a obligațiilor; Art. 1779 - Plata chiriei; Art. 1797 - Plata rentei

Articolul 1502 din Codul Civil instituie o prezumție legală relativă ($presumptio$ $iuris$ $tantum$) cu privire la executarea obligațiilor periodice. Conform acestei reglementări, eliberarea unei chitanțe pentru o plată periodică actuală (de exemplu, o rată de chirie, o anuitate sau o dobândă) creează prezumția că toate prestațiile periodice devenite scadente anterior au fost, de asemenea, executate. Rațiunea acestei prezumții este pragmatică, bazându-se pe experiența comună conform căreia un creditor nu ar accepta o plată curentă dacă prestațiile anterioare, deja exigibile, ar fi rămas neachitate. Această dispoziție simplifică sarcina probei pentru debitor, degrevându-l de necesitatea de a demonstra fiecare plată periodică individuală. Fiind o prezumție relativă, creditorul are posibilitatea de a o răsturna prin orice mijloc de probă admis de lege, demonstrând că plățile anterioare nu au fost, în realitate, efectuate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.