Art. 1496: Plata anticipată

Art. 1411 - Noțiunea termenului; Art. 1413 - Termenul suspensiv; Art. 1414 - Pierderea beneficiului termenului; Art. 1416 - Efectele termenului suspensiv; Art. 1494 - Părțile la plată; Art. 1495 - Cui se poate face plata; Art. 14 - Buna-credință; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului

Articolul 1496 din Codul Civil reglementează instituția plății anticipate a obligațiilor, stabilind un echilibru între libertatea debitorului de a se elibera de obligație înainte de scadență și interesul legitim al creditorului. Regula generală instituită la alin. (1) permite debitorului să execute obligația înainte de termen, cu excepția cazurilor în care părțile au stipulat contrariul, natura contractului impune respectarea termenului, sau împrejurările încheierii contractului indică o altă voință. Aceasta reflectă ideea că termenul este, de regulă, stabilit în beneficiul debitorului. Cu toate acestea, alin. (2) introduce o limitare importantă: creditorul poate refuza plata anticipată dacă dovedește un interes legitim ca executarea să aibă loc la scadență. Conceptul de 'interes legitim' este esențial și poate include, de exemplu, motive fiscale, necesitatea unui flux financiar predictibil, sau riscuri asociate cu o plată timpurie. Jurisprudența și doctrina pot detalia această noțiune. În final, pentru a nu prejudicia creditorul, alin. (3) impune debitorului sarcina de a suporta toate cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de executarea anticipată, asigurând astfel un principiu de echitate și prevenind o îmbogățire fără justă cauză a debitorului în detrimentul creditorului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.