Art. 1495: Data plăţii

Art. 1 - Izvoarele dreptului civil; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conţinutul contractului; Art. 1350 - Dreptul la executare; Art. 1412 - Determinarea obiectului obligației; Art. 1494 - Termenul obligației; Art. 1521 - Punerea în întârziere a debitorului; Art. 1522 - Cazul fortuit și forța majoră; Art. 1523 - Cazurile de neexecutare a obligațiilor; Art. 1654 - Obiectul plății; Art. 1779 - Termenul de executare (în contractul de vânzare); Art. 2549 - Mijloace de probă

Articolul 1495 din Codul Civil reglementează un aspect esențial al executării obligațiilor civile, respectiv momentul la care acestea devin exigibile, în special în situația în care părțile nu au stabilit un termen. Primul alineat instituie principiul fundamental al executării imediate ('de îndată') a obligațiilor, consacrând ideea că orice obligație este, în lipsa unei clauze contrare, pură și simplă și, prin urmare, exigibilă imediat. Această regulă subsidiară se aplică doar în absența unui termen convențional (stipulat de părți), a unui termen rezultând din interpretarea contractului, din practicile statornicite între părți sau din uzanțe (cutume sau uzuri profesionale). Al doilea alineat conferă instanței de judecată posibilitatea de a acorda un termen de grație sau de a stabili un termen de executare a obligației. Această intervenție judiciară este o excepție de la principiul forței obligatorii a contractului și este permisă doar în condiții strict determinate: atunci când natura prestației (ex: o lucrare complexă care necesită timp pentru finalizare) sau locul unde urmează a se face plata (ex: o destinație îndepărtată) impun un astfel de termen, pentru a evita un prejudiciu excesiv debitorului sau pentru a asigura o executare rezonabilă a obligației.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.