(1)
În lipsa unei stipulaţii contrare ori dacă locul
plăţii nu se poate stabili potrivit naturii prestaţiei sau în
temeiul contractului, al practicilor statornicite între părţi ori al
uzanţelor:
a)obligaţiile
băneşti trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul
creditorului de la data plăţii;
b)obligaţia
de a preda un lucru individual determinat trebuie executată în locul în
care bunul se afla la data încheierii contractului;
c)celelalte
obligaţii se execută la domiciliul sau, după caz, sediul
debitorului la data încheierii contractului.
(2)Partea care, după încheierea
contractului, îşi schimbă domiciliul sau, după caz, sediul
determinat, potrivit prevederilor alin. (1), ca loc al plăţii
suportă cheltuielile suplimentare pe care această schimbare le
cauzează.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 1494 din Codul Civil reglementează una dintre modalitățile esențiale de executare a obligațiilor civile: locul plății. Dispoziția instituie o ierarhie clară a criteriilor de determinare a acestuia, punând pe primul plan voința părților, în virtutea principiului autonomiei de voință. Astfel, locul plății va fi cel stipulat expres sau tacit în contract. În absența unei asemenea stipulații, locul se stabilește pe baza naturii prestației, a conținutului contractului, a practicilor constante stabilite între părți sau a uzanțelor (obiceiului, cutumei).
Dacă niciunul dintre aceste criterii nu conduce la o soluție, alin. (1) stabilește trei reguli supletive (aplicabile în lipsa voinței părților):
a) Pentru **obligațiile bănești**, regula este "cherabilitatea" (sau portabilitatea în sarcina creditorului), în sensul că plata se face la domiciliul sau sediul creditorului la data scadenței. Aceasta protejează interesele creditorului, scutindu-l de deplasare.
b) Pentru **obligația de a preda un lucru individual determinat**, locul plății este cel în care bunul se afla la momentul încheierii contractului. Aceasta este o obligație "neportabilă", întrucât implică o anumită stabilitate a obiectului.
c) Pentru **celelalte obligații** (de a face, de a nu face, sau de a da bunuri generice), se aplică regula generală a "portabilității în sarcina creditorului", adică plata se face la domiciliul sau sediul debitorului la data încheierii contractului.
Alin. (2) introduce o normă de echitate, prevăzând că partea care își schimbă domiciliul sau sediul după încheierea contractului, iar această locație era locul stabilit al plății, va suporta cheltuielile suplimentare generate de această schimbare. Aceasta previne ca o parte să impună un cost nejustificat celeilalte părți printr-o decizie unilaterală.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată