Art. 1493: Cesiunea de creanţă în locul executării

Art. 1492 - Darea în plată; Art. 1566 - Noţiunea (cesiunii de creanță); Art. 1568 - Efectele cesiunii între părţi; Art. 1578 - Excepţiile ce pot fi opuse cesionarului; Art. 1584 - Garanţia existenţei şi solvabilităţii; Art. 1586 - Cesiunea creanţei pe propria răspundere; Art. 1609 - Noţiunea (novației); Art. 1610 - Condiţiile novaţiei

Articolul 1493 din Codul Civil reglementează o formă specifică de dare în plată (*datio in solutum*), prin care debitorul își stinge obligația inițială prin cedarea unei creanțe pe care o deține împotriva unui terț. Alineatul (1) stabilește regula generală a stingerii obligației *pro solvendo*, adică în momentul satisfacerii efective a creanței cedate de către terț. Astfel, riscul de neîncasare a creanței cedate este suportat de creditor, iar obligația inițială subzistă până la realizarea plății de către terț. Dispozițiile generale privind cesiunea de creanță (art. 1568-1584 Noul Cod Civil) sunt aplicabile în mod corespunzător, vizând aspecte precum efectele, opozabilitatea și garanțiile cesiunii. Alineatul (2) introduce o excepție convențională, permițând părților să stipuleze stingerea obligației inițiale *pro soluto*, adică chiar de la data cesiunii creanței, independent de încasarea ei ulterioară. Această variantă se apropie de efectele novației, transformând obligația. Totuși, textul menține o particularitate esențială: chiar și în acest caz, dispozițiile art. 1586 (privind cesiunea pe propria răspundere) sunt aplicabile, iar creditorul păstrează un drept de opțiune, putând cere prestația inițială dacă creanța cedată nu este satisfăcută. Această prevedere conferă creditorului o protecție suplimentară, împiedicând caracterul definitiv al stingerii obligației în cazul unui eșec al creanței cedate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.