Art. 1492: Darea în plată

Art. 1476 - Obiectul plății; Art. 1477 - Efectuarea plății; Art. 1481 - Locul plății; Art. 1482 - Data plății; Art. 1593 - Novația; Art. 1650 - Noțiune (vânzarea); Art. 1695 - Garanția contra evicțiunii; Art. 1707 - Garanția contra viciilor ascunse; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1530 - Noțiune (răspunderea contractuală); Art. 1531 - Dreptul la repararea integrală a prejudiciului

Articolul 1492 din Codul Civil reglementează instituția dării în plată (datio in solutum), un mod neobișnuit de stingere a obligațiilor, distinct de plata obișnuită. Spre deosebire de principiul identității plății (consacrat de Art. 1476 C.Civ.), care impune debitorului să execute *exact* prestația datorată, darea în plată permite stingerea obligației prin executarea unei *alte* prestații. Acest lucru este posibil doar cu acordul expres și neechivoc al creditorului, transformând darea în plată într-un contract real și consensual, a cărui perfecționare și stingere a obligației se produc în momentul executării noii prestații. Alineatul (2) aduce o precizare esențială pentru situațiile în care noua prestație constă în transferul proprietății sau al unui alt drept (de exemplu, o „datio pro soluto”). În aceste cazuri, legiuitorul asimilează efectele dării în plată cu cele ale unui contract de vânzare, impunând debitorului obligații de garanție specifice vânzătorului: garanția contra evicțiunii și garanția contra viciilor ascunse ale bunului. O notă importantă este opțiunea creditorului de a reveni la prestația inițială și de a solicita repararea prejudiciului, caz în care garanțiile oferite de terți pentru obligația inițială nu renasc. Această ultimă clauză subliniază caracterul derogatoriu al dării în plată față de novație, unde accesoriile vechii obligații se sting, iar la darea în plată se păstrează un echilibru între interesele părților.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.