Art. 1489: Dobânzile sumelor de bani

Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1350 - Principiul libertăţii contractuale; Art. 1488 - Obligaţia de a da o sumă de bani; Art. 1535 - Daune moratorii; Art. 1545 - Daune compensatorii; Art. 11 - Respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri

Articolul 1489 din Codul Civil reglementează modalitatea de stabilire a dobânzilor aferente sumelor de bani și, în mod crucial, excepțiile de la principiul interzicerii anatocismului (producerea de dobânzi la dobânzi). Primul alineat stabilește că rata dobânzii este, cu prioritate, cea convenită de părți prin contract, în virtutea principiului libertății contractuale. În absența unei stipulații contractuale, se aplică rata dobânzii stabilită de lege, cea mai relevantă reglementare fiind Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare. Al doilea alineat tratează anatocismul, care, conform dreptului român, este, în principiu, interzis, pentru a proteja debitorul și a preveni acumularea excesivă de datorii. Excepțiile de la această interdicție sunt strict reglementate: dobânzile scadente pot produce ele însele dobânzi doar dacă acest lucru este prevăzut expres de lege, printr-o clauză contractuală (cu respectarea limitelor legale și a ordinii publice/bunelor moravuri) sau dacă sunt solicitate în instanță. În cazul solicitării judiciare, dobânzile încep să curgă doar de la data depunerii cererii de chemare în judecată, marcând o derogare importantă de la regulile generale ale curgerii dobânzilor și o excepție de la principiul "non bis in idem" în materie de interese.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.