Art. 1488: Obligaţia de a da o sumă de bani

Art. 1470 - Plata; Art. 1489 - Executarea obligației de a da o sumă de bani; Art. 1490 - Dobânda legală; Art. 1492 - Darea în plată; Art. 1516 - Executarea silită a obligațiilor; Art. 1535 - Daune moratorii în cazul obligațiilor bănești; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului

Articolul 1488 din Codul Civil reglementează modalitatea de executare a obligațiilor pecuniare, având în vedere principiul nominalismului monetar. Alineatul (1) statuează că debitorul este liberat prin plata sumei nominale datorate, ignorând astfel fluctuațiile valorii monedei (devalorizare sau revalorizare) între momentul nașterii și cel al executării obligației. Alineatul (2) introduce flexibilitate în ceea ce privește mijloacele de plată, permițând utilizarea oricărui mijloc obișnuit în locul și la momentul plății. Aceasta include nu doar numerarul, ci și transferurile bancare, ordinele de plată etc. Un aspect crucial este abordat de alineatul (3), care stabilește o prezumție 'iuris tantum' (care poate fi răsturnată prin proba contrară) conform căreia acceptarea de către creditor a unui cec sau a altui instrument de plată se face sub condiția rezolutorie a onorării acestuia. Aceasta înseamnă că obligația nu se stinge în momentul predării instrumentului de plată, ci doar în momentul încasării efective a sumei reprezentate de respectivul instrument, fiind o formă de 'datio in solutum' condiționată.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.