Art. 1487: Obligaţia de a constitui o garanţie

Art. 1164 - Definiția obligației; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1488 - Garanțiile suplimentare; Art. 1489 - Garanția în caz de insolvabilitate; Art. 2280 - Fideiusiunea; Art. 2343 - Ipoteca; Art. 2479 - Gajul

Articolul 1487 din Codul Civil reglementează ipoteza în care o parte este obligată să constituie o garanție, însă natura (reală sau personală) sau forma specifică a acesteia nu sunt precis determinate prin lege, convenție sau act unilateral. În această situație, legiuitorul conferă debitorului obligației de garanție o facultate de alegere (facultas solutionis), permițându-i să opteze între o garanție reală (cum ar fi ipoteca sau gajul), o garanție personală (precum fideiusiunea) sau „o altă garanție suficientă”. Criteriul „suficienței” impune ca garanția aleasă să ofere creditorului o protecție adecvată și rezonabilă a creanței sale, în raport cu natura și valoarea obligației principale. Această dispoziție asigură flexibilitatea necesară în executarea obligațiilor de garanție, prevenind eventualele litigii generate de lipsa de claritate asupra modalității concrete de constituire a garanției, fără a prejudicia interesul legitim al creditorului de a beneficia de o asigurare eficientă a creanței.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.